Născut pe 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, pe malul Dunarii la Brăila, povestitor, memorialist, nuvelist, romancier şi dramaturg din stirpea lui Nicolae Labis, Eugen Barbu, Marin Preda, Nichita Stanescu sau Adrian Paunescu, Fanus Neagu a plecat sa-si intalneasca vechii prieteni si sa le povesteasca in stilui caracteristic ce se mai intampla pe aici.Ingerul a strigat si la chemat la el sa-si faca somnul de la amiaza dincolo de nisipuri.
Paiata a sosit la timp si ni l-a luat din casa, de la miezul noptii, pe acest frumos nebun al marilor orase. Dusman cu lumea s-a retras intr-un canton parasit departe de echipa de zgomote pentru a-si savura insomniile de matase. Asezat in ultimii ani pe scaunul singuratii ca intr-o scoica de lemn se gandea cum ningea in Baraganul sau drag si rasfoia pagina cu pagina din cartea sa cu prietenii si depana intamplari de aiurea.
Intr-o scrisoare trimisa lui Marius Tuca la “Jurnalul National” si publicata in 15 septembrie 2008 critica starea jurnalismului si pe asa zisii jurnalisti din ziua de astazi : “.... Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Da, sînt bolnav – cancer de prostată cu diseminări –, mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decît să mă lăsaţi în pace cu nenorocul, suferinţa, spaimele şi speranţele mele. Eu ştiu să îndur, vîrsta m-a învăţat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi cînd mă îngropaţi a doua oară în decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora? Şi, mai ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare nici cărţile mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toată sinceritatea că nici de urît nu ne urîţi. Atunci nu încape decît o singură explicaţie: sînteţi mînaţi cu biciul de patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin, erotism vulgar etc. Aş mai avea destule să vă spun, dar mă opresc aici, încheind cu fraza unui mare scriitor rus (voi, se înţelege, aţi fi vrut să fie unul american, dar n-am ce face): "URAT MAI TRAITI DOMNILOR !".
Cu toate ca boala avansa si il macina maestrul a mai pastrat pe limba cateva boabe de piper cu care sa-i usture pe responsabilii din fotbalul romanesc de astazi :”... Fotbalul românesc, cel pe care eu l-am cântat vreme de aproape 40 de ani, e astăzi un fumător de pipă stinsă. Ne-am scuturat de toate farmecele în care pluteam, nu mai cunoaştem noaptea citirii zodiilor, şi sabia vinului veşnic scânteietoare nu mai e de o stea şi de un răsărit cu nădejdile şi aşteptările noastre. Toate cartierele scârţâie sub vântul sărăciei. (...) Acum zici Steaua, Universitatea Craiova, Rapid, Dinamo şi faci doi paşi îndărăt. Trecem cu toţii pe sub un cer de crizanteme negre şi prin duminicile nimănui. Nici o ramură de merişor. Toate mierlele au glas de lut şi ochi de mărgăritare stinse. Regele e gol şi cu casa spartă...” afirma Fanus Neagu intr-o cronica sportiva a maestrului scrisa de pe patul de spital si trimisa spre publicare prietenului sau Ovidiu Ioanitoaia.
ADIO NEA FANE !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu