A
patra ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Londra, in
Anglia
în perioada 13
iulie -31 octombrie 1908. Deoarece oficialitățile grecești
insistau în dorința ca întrecerile olimpice să aibă
loc numai pe pământ grecesc, CIO a făcut o concesie și a
aprobat organizarea la Atena a unei ediții jubiliare, în 1906,
pentru a sărbători împlinirea a 10 ani de la reluarea
Jocurilor Olimpice. Ulterior, rezultatele înregistrate cu
această ocazie au fost considerate ca neoficiale iar Olimpiada de la
Londra considerată cea de-a patra ediție.
Pentru
gazduirea acestei olimpiade au candidate Berlinul, Milano si Roma
jocurile atribuindu-se capitalei Italiei. După erupția vulcanului
Vezuviului din 1906, ele au fost reatribuite Londrei. Tot în
1908 s-a născut şi crezul olimpic. “Este mai important să
participi, nu să câştigi”, aşa a sunat fraza care ghidează
şi azi Jocurile Olimpice, rostită de un episcop din Pennsylvania în
timpul unei slujbe.
Ceremonia
a fost deschisă de regele Eduard al VII-lea. La ceremonie,
continuând practica de la Jocurile Intercalate din 1906,
echipele au defilat în urma steagului național al fiecărei
țări. Gazdele au construit într-un interval foarte scurt
Stadionul White City cu o capacitate de 68.000 de locuri. Au
participat 22 de țări și 2.008 sportivi (din care 37 femei) care
s-au întrecut în 110 probe din 22 de sporturi.
Sportul cel mai bine reprezentat a fost atletismul in
cadrul caruia s-au desfasurat 26 d eproba si la care au participat
446 de sportivi.
Distanța probei de maraton a fost
stabilită la 42,195 km (distanță oficializată în 1924).
Linia de start a fost mutată pentru a permite familiei regale o bună
perspectivă deoarece startul s-a dat de la Castelul Windsor.
John Taylor a fost un campion
legendar, devenind primul afro-american care a câştigat
medalia olimpică de aur, după ce a alergat în echipa SUA de
ştafetă, a treia porţiune de 400 de metri.
Proba de aruncare a discului s-a
efectuat atât prin procedeul "elen", de pe loc, cât
și prin cel "modern", cu piruetă. Pentru prima dată s-a
folosit prăjina de bambus.
Totodata au fost acceptate noi
sporturi in familia olimpica : bărci cu motor, polo călare,
rackets, tenis în sală, jeu de paume, patinaj artistic.
S-au
acordat 98 de medalii de aur dintr-un total de 291 medalii. Cele mai
multe medalii le-a obtinut tara organizatoare - Statele Unite ale
Americii – 141 (!) iar cele mai multe medalii de aur 53 au fost
acontate tot de catre tara organizatoare. Înotătorul
englez Henry Taylor a fost triplu campion olimpic și supranumit de
presa vremii „steaua întrecerilor”. La
400 m, britanicul Halswelle a alergat singur în finală,
adversarii săi, toți americani, retrăgându-se în semn
de protest, pentru că unul dintre ei fusese descalificat.
La proba de maraton, italianul Dorando Pietri a trecut primul
linia de sosire dar după ce a fost ajutat pe ultimii metri.
Americanul Hayes, situat pe locul doi a făcut contestație și a
fost declarat campion olimpic. Suedezul Oscar Swahn, care a
cucerit aurul la tir (vânătoare), a devenit cel mai vârstnic
campion olimpic din toate timpurile. El şi-a “îmbunătăţit”
considerabil recordul în 1920, la Olimpiada de la Anvers, când
a cucerit un nou titlu, la vârsta de 72 de ani şi 279 de zile.
Romania
nu a fost reprezentata la aceasta editie a Jocurilor Olimpice.În
schimb poate fi remarcată obținerea primei medalii olimpice de
către un sportiv român, este vorba de atletul Stefan Somodi
din Cluj care a obținut medalia de argint la săritura în
înălțime, concurând sub drapelul Ungariei, deoarece
Transilvania era în acel moment parte a Imperiului
Austro-Ungar. Ștefan
Somodi
nascut la 22 august 1885 si decedat la Cluj la 8 iunie 1963 a fost un
atlet roman, care a concurat în principal în probele de
săritură în înălțime. Studiile
le-a facut la Colegiul reformat sin Cluj aici avand și primul
contact cu atletismul. La concursul Asociației Clujene de Patinaj
din 29 ianuarie 1899 a câștigat premiul pentru categoria
copii. În primăvara anului 1903 a participat la concursul
regional din Debrecen, unde a obținut medalia de aur la săritura în
lungime. În același an, pe data de 13 iunie căștigă și
concursul elevilor reformați la probele de alergare, săritură în
lungime (cu 602 cm) și săritură în înălțime (cu 172
cm). La vârsta de numai 20 de ani a câștigat campionatul
Ungariei la săritură în lungime sub culorile asociației BEAC
(Clubul Atletic Universitar Budapesta). La 21 iulie 1908 obține
locul doi la olimpiada din Londra cu o saritură de 188 cm și în
același an a câștigat campionatul Ungariei cu 184 cm, de data
aceasta ca membru al clubului clujean KEAC
. Doctor juris, a fost procurorul orașului Cluj, iar după
cariera sportivă activă a fost un conducător al vieții atletice
clujene. La începutul anilor 1930 a fost distins de catre
regele Carol II pentru activitatea sa pedagogică și pentru
rezultatele elevilor săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu